Aside

Niciodată n-am fost bună la chestia asta.

Singurul lucru relevant pe care vi-l pot spune în afară de numele meu, care este Naomi şi cu care a trebuit să mă obişnuiesc – până a ajuns să îmi placă – este acela că întotdeauna mi-am dorit să fac o schimbare. Să las ceva în urmă. Să fiu ţinută minte pentru un anumit lucru. Poate aş avea prea mari pretenţii dacă aş spune că îmi doresc să intru în ISTORIE.
 Şi, neputând să mă mândresc cu o determinare prea mare, fiind mereu tentată de factori precum lenevitul, somnul, pierdutul timpului în oraş, serialele sau pur şi simplu facebook-ul, nu am reuşit niciodată să duc la bun sfârşit ceea ce am început. Sutele de reţete de succes pe care le-am proiectat în mintea mea în nopţile în care nu puteam dormi, sau pur şi simplu când visam cu ochii deschişi în ore – serios, cine poate fi atent la latină? – au devenit în timp vise irealizabile.
Am avut norocul să cresc intr-o familie de artişti, ambii părinţi fiind muzicieni. Din păcate nu s-a prins mai nimic de mine, am făcut ore de chitară, apoi m-am lăsat pentru că aveam pretenţia să cânt precum Jimi Hendrix după ce am învăţat primele acorduri, iar cu desenul am făcut la fel. Acum m-am apucat de ore de canto, de care sper să mă ţin pentru că îmi face deosebită plăcere să cânt, în orice loc, în orice moment. Ca să vă lămuresc şi să vă asigur că nu aveţi de-a face cu Aguilera de România sau mai ştiu eu ce, există două tipuri de oameni, după părerea mea: oameni cărora le place cum cânt, şi oameni cărora nu le place cum cânt (şi sinceră să fiu nici măcar eu nu ştiu în ce categorie mă încadrez). Ştiu doar că îmi place să o fac, fie la duş fie la karaoke, unde mereu mi se pare că e ceva greşit cu microfonul. (just kidding.)
Am trecut şi prin stagiul de realizat scurtmetraje, cu care am câştigat câteva concursuri neimportante, dar despre care poate voi vorbi într-o postare viitoare.
Am avut, prin generală, nişte vagi tentative de a scrie cărţi, una ajungând să aibă chiar optzeci de pagini, dar la care am renunţat când îmi venea câte o idee mai strălucită şi aşa mai departe.
Ceea ce am vrut să subliniez cu această mică istorioară este că odată cu începerea acestui blog sper să reuşesc, dacă nu să fiu ţinută minte, măcar să duc ceva la bun sfârşit.

La ce să vă aşteptaţi din partea blogului?

Orice. Chiar orice. Bineînţeles, o să încerc să mă focusez pe articole practice, mai puţin pe viaţa mea personală, dar asta nu înseamnă că dacă o să simt că s-a întâmplat ceva ce merită menţionat nu o să o fac. Pe scurt, veţi găsi aici o parte din mine. Nu pot decât să sper că o să vă placă. Acestea fiind spuse, patul mă aşteaptă. E ora 4:20 AM şi ar fi cazul să mă odihnesc deşi astăzi n-am făcut mai nimic. Sper doar că nu mă voi trezi cu o altă idee, sau fără să îmi amintesc că am creat acest blog.     Image
                                                                         naohmeee.

Prea puţin despre mine.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s